Blog

Sângerarea gingiei în jurul unui implant dentar nu ar trebui ignorată.

Implanturile dentare nu pot face carie, însă țesuturile care le înconjoară se pot inflama. În stadiile inițiale poate apărea mucozita periimplantară, iar atunci când inflamația este asociată cu pierderea progresivă a osului care susține implantul vorbim despre periimplantită.

Periimplantita este important să fie identificată cât mai devreme, deoarece poate evolua fără durere evidentă, iar pierderea osoasă poate progresa în timp.

Controalele periodice și igiena corectă au, de aceea, un rol esențial în menținerea sănătății implanturilor.

Ce este periimplantita?

Periimplantita este o afecțiune inflamatorie care apare la nivelul țesuturilor din jurul unui implant dentar și este asociată cu pierderea progresivă a osului de susținere.

Cu alte cuvinte, nu implantul propriu-zis „se îmbolnăvește”, ci țesuturile care îl înconjoară sunt afectate.

Este importantă această diferență deoarece expresia folosită frecvent de pacienți – „infecție la implant” – descrie doar aproximativ ceea ce se întâmplă în realitate.

Diagnosticul de periimplantită nu se stabilește doar pentru că gingia sângerează. Sunt necesare evaluarea clinică și aprecierea modificărilor nivelului osos în raport cu situația anterioară.

Mucozită periimplantară sau periimplantită?

Cele două afecțiuni sunt diferite.

Mucozita periimplantară reprezintă inflamația țesuturilor moi din jurul implantului, fără pierderea osoasă progresivă caracteristică periimplantitei.

Periimplantita presupune inflamație periimplantară asociată cu pierdere progresivă de os.

Această diferență este foarte importantă. Mucozita poate fi controlată dacă este identificată și tratată corespunzător, în timp ce periimplantita necesită un tratament mai complex.

Care sunt simptomele periimplantitei?

Periimplantita poate să nu provoace durere în fazele inițiale. De aceea, pacientul nu ar trebui să aștepte apariția durerii pentru a solicita un control.

Semnele care pot indica o problemă în jurul unui implant dentar includ:

• sângerarea gingiei în jurul implantului;
• gingie roșie, sensibilă sau umflată;
• secreții la nivelul implantului;
• modificări ale conturului gingiei;
• gust sau miros neplăcut persistent;
• disconfort apărut în zona implantului;
• dificultăți noi la igienizarea lucrării.

În formele avansate pot apărea pierderi osoase importante și, în anumite situații, mobilitatea implantului.

Sângerarea singură nu înseamnă automat periimplantită, dar reprezintă un semn care merită evaluat, mai ales dacă persistă. Diagnosticul presupune corelarea semnelor clinice cu evoluția nivelului osos.

De ce apare periimplantita?

Principalul factor implicat în apariția bolilor periimplantare este acumularea biofilmului bacterian în jurul implantului.

Riscul și evoluția bolii sunt însă influențate de mai mulți factori.

Printre cei mai importanți se numără igiena orală insuficientă, antecedentele de parodontită, fumatul, lipsa controalelor și a mentenanței profesionale, precum și anumite caracteristici ale lucrării protetice care pot îngreuna igienizarea.

Și starea generală de sănătate trebuie luată în considerare. De exemplu, controlul metabolic deficitar al diabetului poate influența sănătatea țesuturilor periimplantare.

Din acest motiv, prevenția începe încă dinaintea inserării implantului: prin evaluarea pacientului, tratarea bolii parodontale existente, controlul factorilor de risc și planificarea unei restaurări care să poată fi igienizată corespunzător.

Dacă vrei să afli mai multe despre situațiile care trebuie evaluate înaintea tratamentului, citește și Cinepoate beneficia de implant dentar? Contraindicații și situații specialeexplicate.

Cum se diagnostichează periimplantita?

Diagnosticul nu se poate stabili doar privind implantul sau pe baza unei fotografii.

Medicul evaluează țesuturile din jurul implantului și poate verifica:

• prezența sângerării sau a secrețiilor la sondare;
• profunzimea și modificarea în timp a sondajului periimplantar;
• nivelul de igienă;
• stabilitatea implantului și a componentelor protetice;
• accesibilitatea lucrării pentru igienizare;
• evoluția nivelului osos.

Atunci când este indicat, examinarea clinică este completată de investigații radiologice, care permit evaluarea nivelului osului din jurul implantului.

Comparația cu investigațiile realizate anterior poate fi deosebit de utilă pentru a determina dacă există pierdere osoasă progresivă. Diagnosticul periimplantitei necesită evaluarea inflamației împreună cu modificările osoase, nu un singur semn izolat.

Cum se tratează periimplantita?

Tratamentul periimplantitei depinde de severitatea bolii, de configurația defectului osos, de implant și de lucrarea protetică, precum și de factorii individuali ai pacientului.

Nu există un singur tratament potrivit tuturor cazurilor.

În general, tratamentul începe cu controlul factorilor de risc și al biofilmului bacterian. Igiena pacientului trebuie optimizată, iar suprafețele accesibile sunt curățate profesional.

În anumite situații poate fi necesară modificarea sau îndepărtarea temporară a lucrării protetice pentru a permite accesul și igienizarea corectă.

După terapia inițială se realizează o reevaluare. Dacă inflamația și pungile periimplantare persistă, poate fi necesar tratament chirurgical.

În funcție de situația clinică, acesta poate presupune acces chirurgical pentru curățarea suprafeței implantului și, în cazuri selectate, proceduri rezective sau reconstructive.

Este recomandată tocmai această abordare etapizată: controlul factorilor de risc și al biofilmului, tratament nechirurgical, reevaluare și, atunci când este necesar, tratament chirurgical.

Poate fi salvat un implant afectat de periimplantită?

În multe situații, obiectivul tratamentului este oprirea progresiei bolii și menținerea implantului în condiții stabile.

Rezultatul depinde însă de severitatea periimplantitei, cantitatea și configurația pierderii osoase, posibilitatea de curățare a suprafeței implantului, factorii de risc și răspunsul la tratament.

În formele severe sau atunci când boala continuă să progreseze în ciuda tratamentului, poate deveni necesară îndepărtarea implantului. Unele cazuri pot necesita retratament, terapii suplimentare sau explantare chiar și în contextul unei mentenanțe regulate.

De aceea, cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât există mai multe posibilități terapeutice.

Antibioticele tratează periimplantita?

Aceasta este o întrebare importantă, deoarece periimplantita nu trebuie tratată pur și simplu prin administrarea de antibiotice.

Controlul mecanic al biofilmului, evaluarea implantului, a țesuturilor și a lucrării protetice reprezintă baza tratamentului.

Antibioticele sistemice nu reprezintă un tratament de rutină pentru orice caz de periimplantită. Utilizarea lor trebuie decisă de medic numai atunci când situația clinică o justifică, în cadrul unei strategii terapeutice complete.

Poate fi prevenită periimplantita?

Riscul nu poate fi eliminat complet, însă poate fi redus considerabil printr-o strategie corectă de prevenție și mentenanță.

Cele mai importante măsuri sunt:

• igiena orală zilnică adaptată tipului de lucrare;
• curățarea corectă a spațiilor din jurul și de sub restaurările pe implanturi;
• controale periodice;
• igienizări profesionale;
• monitorizarea sănătății gingiilor;
• controlul bolii parodontale;
• reducerea factorilor de risc modificabili, inclusiv fumatul;
• o lucrare protetică proiectată astfel încât să permită igienizarea.

După finalizarea tratamentului implantar, se recomandă un program individualizat de mentenanță, cu evaluarea periodică a sănătății țesuturilor din jurul implanturilor.

Pentru recomandările practice de îngrijire, citește și Cum se îngrijește corect un implantdentar? Igiena și controalele necesare.

De reținut

• Periimplantita afectează țesuturile din jurul implantului și este asociată cu pierdere progresivă de os.
• Nu este același lucru cu mucozita periimplantară.
• Periimplantita poate evolua fără durere evidentă.
• Sângerarea persistentă în jurul unui implant trebuie evaluată.
• Diagnosticul nu se stabilește pe baza unui singur simptom.
• Tratamentul depinde de severitatea și particularitățile fiecărui caz.
• Antibioticele nu reprezintă, singure, tratamentul periimplantitei.
• În anumite cazuri este necesar tratament chirurgical.
• Igiena și mentenanța profesională rămân esențiale după tratament.

Întrebări frecvente

Periimplantita doare?
Nu întotdeauna. Mai ales în fazele inițiale, poate exista inflamație și chiar progresia bolii fără durere evidentă.

Sângerarea în jurul implantului înseamnă că am periimplantită?
Nu neapărat. Sângerarea este un semn de inflamație care trebuie evaluat, dar diagnosticul periimplantitei necesită și evaluarea modificărilor osoase.

Periimplantita se poate trata?
Da. Există opțiuni nechirurgicale și chirurgicale, iar alegerea lor depinde de stadiul bolii și de particularitățile cazului. Obiectivul este controlul inflamației și oprirea progresiei bolii.

Un implant cu periimplantită trebuie scos?
Nu automat. Multe implanturi pot fi tratate și monitorizate. În cazurile severe sau care continuă să progreseze în ciuda tratamentului, îndepărtarea implantului poate deveni necesară.

Periimplantita poate reapărea după tratament?
Da. Recidiva este posibilă, motiv pentru care după tratament este necesar un program individualizat de mentenanță și monitorizare.

Concluzie

Periimplantita este o afecțiune care merită identificată și tratată cât mai devreme. Faptul că un implant nu doare și pare stabil nu exclude existența unei probleme la nivelul țesuturilor din jurul său.

Igiena corectă, controalele periodice și mentenanța profesională sunt importante atât pentru prevenție, cât și pentru depistarea precoce a modificărilor periimplantare.

La Dental Vision Clinic Bacău, evaluarea implanturilor se realizează individual, prin examinarea clinică a țesuturilor periimplantare și, atunci când este necesar, prin investigații radiologice, pentru stabilirea unei conduite adaptate fiecărui caz.